Prieteniile adevarate nu se desfac decat odata cu moartea!

M-am nascut cu Modest Morariu in casa si, dupa o lunga si grea suferinta l-am pierdut in 1987 la exact doi ani dupa moartea mamei. A fost cel mai bun prieten al tatlui meu si pot spune, al intregii familii.De mic copil am fost fascinat de aceasta prietenie legata in timpul facultatii si care, cu mici exceptii, nu a fost tulburata de nici un seism! Imi doream sa am si eu un prieten adevarat, asa cum erau ei.De aproximativ un an s-au reantalnit si probabil ca acum, la un ceai englezesc, tare si fara zahar, recupereaza cei douzeci si doi de ani in care au fost despartiti.Au atatea sa-si povesteasca iar timpul nu mai este o povara pentru nici unul din ei!